Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena”

Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” este una dintre cele mai monumentale construcții nu numai din orașul Bălți, dar și din întreaga Basarabie din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Înființarea, în anul 1923, a noii Episcopii în orașul Bălți cerea neapărat construirea unei Catedrale. De aceea, până a fi numit oficial în funcție, Episcopul Visarion Puiu face un demers către Ministerul lucrărilor publice, rugând să se instituie un comitet local din cinci persoane care să susțină comuna spre modernizarea orașului. „Ne-am hotărât că atât Catedrala, cât și reședința să le facem în afară de raza lui, pe un platou frumos din partea de apus a orașului…, ne-am adresat și primăriei cu rugămintea de a se întocmi un plan”. [4, p. 53]. Din partea Zemstvei se oferă pentru viitoarea Catedrală un teren cu suprafața de 7595 metri pătrați situat în oraș, la colțul străzilor Regele Ferdinand și Berthelot (str. Independenței și 31 August 1989). Mai târziu, prin Decretul Regal nr. 315 din 31 ianuarie 1924, a fost aprobată cedarea pe veci a acestui teren către Episcopia Hotinului. La consfătuirea din octombrie 1923 s-a înființat comitetul pentru construcția Catedralei episcopale, președinte fiind ales Episcopul Visarion Puiu. Comitetul încredințează întocmirea planurilor, supravegherea lucrărilor arhitectului Adrian Gabrielescu de la Comisiunea monumentelor istorice din București. S-a convenit ca viitoarea Catedrală să poarte hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena”.

Pe lângă demersurile adresate Ministerului Cultelor, Zemstvei județului și Primăriei de a aloca mijloace pentru începerea lucrărilor de construcție a Catedralei, s-a apelat și la ajutorul clerului și a enoriașilor eparhiei: „Ne adresăm cu dragoste către voi, bătrâni și tineri, bărbați și femei, poftindu-vă să dați tot spriginul vostru bănesc și să încredințați comitetului alcătuit de preot, ca prin aceste jertfe ale noastre să se poată alcătui suma  trebuitoare cu care să începem zidirea Soborului. Numele jertfitorilor vor fi trecute în cărțile Soborului, spre a fi pomenite în veci la Sf. Slujbe” [4, p. 54].

Episcopul Visarion a dorit ca sfințirea pietrei de temelie a Catedralei să se petreacă într-un mod solemn. De aceea, în septembrie 1924, intervine către Ministerul Cultelor ca să invite la această solemnitate cât mai mulți demnitari ai statului. Și anume, Alteța sa Regală, Principele Carol, moștenitorul tronului, pe membrii Sfântului Sinod, Înaltul guvern, Preafericitul Damian – Patriarhul Ierusalimului și alte autorități bisericești. Programul primirii înalților oaspeți și a desfășurării solemnităților a fost întocmit de Comitetul de construcție a Catedralei împreună cu domnul Ion Inculeț, care la acea vreme era ministru al Basarabiei. La ceremonia de sfințire a pietrei de temelie a Catedralei, la 28 septembrie 1924, au fost anume acei oaspeți de onoare care au fost întăriți de Ministerul Cultelor: Alteța Sa Regală, Principele Carol, moștenitorul tronului, Patriarhul Ierusalimului Damian, Mitropolitul Primat Miron, Mitropolitul Moldovei Pimen, Arhiepiscopul Gurie, miniștri, generali. Unul dintre funcționarii Consiliului Eparhial, Laurențiu Busuioc prezent la această serbare ne descrie astfel aceste clipe din istoria Eparhiei Hotinului: „Într-o frumoasă zi de toamnă, duminică orașul Bălți, gătit ca de mare sărbătoare, chema în ulițele mai însemnate din mijloc, valuri de lume. De la trecerea prin el a Regelui Ferdinad întâia oară, în 1921 și din ziua numirii Întâiului Episcop al Eparhiei Hotinului, Visarion, care și-a ales reședința în acest oraș, bălțenii nu au mai văzut asemenea pregătiri, arcuri de verdeață, freamăt de lume și de oaste ca acuma”. [2, p. 7-8]. A fost menționat de autor prezența Patriarhului Ierusalimului Damian care a și binecuvântat sfințirea locului pentru construcția Catedralei: „Figura venerabilului bătrân din depărtate locuri a fost apoteoza acestei sărbători, care depășește cadrul unui eveniment local, rămânând un fapt istoric pentru țara noastră întregită și, îndeosebi, pentru această nouă eparhie”. [4, p. 55].

După solemnitatea punerii pietrei de temelie a Catedralei, s-a încheiat și semnat act de fondație de cei prezenți în frunte cu Regele Carol: „Astăzi, anul Mântuirii, 1924… pusu-s-a temelie în oraşul Bălţi a bisericii catedrale episcopale…. Se ridică acest sfânt lăcaș, prin osârdia Preasfințitului Visarion Puiu, Întâiul Episcop al nou-înființatei Eparhii a Hotinului, după planurile întocmite de arhitecții Adrian Găbrielescu și Petre Dumitrescu din București și să fie loc de închinare norodului creștinesc și podoabă acestui oraș…” [2, p. 10].

Pentru începerea lucrărilor de construcție a Catedralei, în anul 1924, din bugetul ministerului se prevedea suma de 2,5 milioane lei, dar s-au alocat numai 1,5 milioane și acestea cu mare întârziere. Lucrările s-au efectuat sub directa supraveghere a Preasfințitului Episcop Visarion, care, aproape în fiece zi se afla pe șantier, dând îndrumările necesare. La 10 ianuarie 1925, Episcopul Visarion trimite un demers Ministerului Cultelor cu rugămintea de: „…a ni se acorda pentru compania de lucru a acestui an suma de 4000000 lei cu ajutorul cărora întreg edificiu ar putea fi terminat din roșu și ar putea fi acoperit” [6, p. 59]. Din partea ministerului se eliberează numai 1000000 lei. În anii ce au urmat, construcția a decurs anevoios din cauza insuficienței mijloacelor financiare. La sfârșitul anului 1926, construcția era ridicată până la acoperiș, iar pentru săvârșirea acestor lucrări comitetul de construcție a fost nevoit să recurgă la împrumuturi. Despre aceasta, la 18 octombrie 1927, Preasfințitul Visarion menționa în scrisoarea adresată ministerului, rugând să se elibereze suma pentru acoperirea datoriilor: „Pentru Catedrală s-a dat până acum 8436835 lei, lucrările ajungând la anumite puncte dificile de construcție, am recurs în anul 1926 la împrumuturi, fiindcă în anul 1926 s-au făcut cheltuieli de 1004056 lei… Rugăm să se elibereze sumele necesare acoperirii datoriilor” [6, p. 59]. Din partea ministerului se eliberează 1500000 lei. În continuare în ajutorul construcției Catedralei intervine clerul Eparhiei Hotinului, care s-a aflat alături de zbuciumul și strădăniile Preasfințitului Visarion Puiu. La 2 iunie 1932, Congresul protoieresc va decide să renunțe la 10 procente din excendentele sumelor bisericești, iar clerul din întreaga eparhie, la un salariu lunar – toate făcându-se din dorința să fie finalizate lucrările de construcție. Doamnele, soţiile de clerici din oraşul Bălţi, văzând strădania Preasfinției sale, pentru finisarea construcţiei Catedralei, se întrunesc şi hotărăsc ca împreună cu soţii lor să sprijine împodobirea acestui locaş cu odăjdii şi alte lucruri trebuitoare acestei slujbe. Corpul magistraţilor şi funcţionarilor tribunalelor şi judecătorilor din judeţul Bălţi, în frunte cu primul preşedinte C. Satmary, au alocat suma de 12000 lei pentru fondul veşmintelor arhiereşti. Corpul ofiţerilor Diviziei nr. 14, sub comanda generalului Cristea Vasilescu – suma de 40000 lei, spre a se procura două icoane mari, a Cuvioasei Parascheva și a Sf. Ioan de la Suceava.
          Construită cu mari cheltuieli și osteneli, Catedrala din Bălți este una dintre cele mai pregnante realizări religioase din perioada interbelică. Stilul arhitectural este cel tradițional îmbinat cu elemente bizantine, având o bogată decorație plastică cu detalii din arhitectura brâncovenească. Are un plan cruciform cu trei abside, încoronat de o turlă masivă cu înălțimea de 46 metri și se înalță impunătoare până în prezent. Cupola principală a turlei are formă de calotă înaltă, turlele laterale fiind mici și semicirculare. Întreg acoperișul bisericii e îmbrăcat cu aramă. Intrarea în Catedrală se face printr-un pridvor mare cu două nivele, deasupra intrării și a pronaosului, sub turlă, pe cele trei laturi, are un cerdac cu coloane. În interiorul Catedralei, pot asista la slujbe peste 1000 de credincioși. Coloanele mărețe care sprigină cupola centrală, ca și arcurile bolților din interior, sunt lucrate în beton armat. Catapeteasma (Altarul) este lucrată în lemn de stejar și sculptată cu ornamente de struguri și foi de vița-de-vie. Pictura în frescă a Catedralei a fost efectuată în mai multe etape, respectându-se stilul bizantin, dar în tonuri mai luminoase. În fața bisericii, la îndemnul Episcopului Visarion Puiu, s-a ridicat un baptisteriu (arhitect V. Voițehovschi).

După proiectul arhitectului A. Gabrielescu, cupola din față a Catedralei trebuia să servească drept clopotniță, dar s-a renunțat după planurile și devizele alcătuite de I. Berechet și arhitectul municipal A. Ivanov. În vara anului 1934, Episcopia Hotinului anunță un concurs pentru alcătuirea proiectului unei înalte clopotnițe pentru noua Catedrală, acordând pentru cele mai reușite și premii bănești.  Odată cu ridicarea, în 1935 a Preasfințitul Visarion Puiu la rangul de Mitropolit al Bucovinei, proiectul nu a fost abandonat. La 30 septembrie 1934, au fost aduse cu trenul patru clopote pentru Catedrală cu greutatea totală de 3872 kg. Comanda a fost executată la turnătoria din Arad. Pe fiecare clopot era aplicată stema episcopiei, icoana hramului Catedralei și textul corespunzător. Clopotele au fost instalate provizoriu, într-o clopotniță improvizată construită din fier laminat.

Potrivit dorinței Regelui, sfințirea Catedralei trebuia să aibă loc în toamna anului 1934. În luna septembrie anul 1934, ministrul Cultelor Al. Lapedatu face o vizită de examinare în vederea serbărilor pentru sfințirea Catedralei. Vizitează reședința episcopală, împreună cu Preasfințitul Visarion, cercetează parcul reședinței, biserica „Sf cuv. Parascheva” de lângă palatul episcopal și noul schit de la economatul episcopiei. Întorși în oraș au vizitat Catedrala, cancelariile episcopale, fabrica de lumânări și atelierul de obiecte bisericești. Fiind mișcat de cele vizitate, domnul ministru avea să menționeze: „Impresia lăsată de cele constatate este admirabilă și-mi plec capul cu cucernicie în fața tuturor înfăptuirilor realizate de Preasfințitul Episcop Visarion” [5, p. 77].

Solemnitatea sfințirii Catedralei, preconizată pentru 14 septembrie 1934, a fost amânată din cauza doliului ce-l purta familia regală, în legătură cu decesul Regelui Alexandru I al Serbiei.

Orașul era în plină sărbătoare. Începând cu 1 iunie, sosesc oaspeții de onoare. În Biserică Sf. Apostoli s-a săvârșit de Preasfințitul Episcop Cozma și arhiereul Grigorie, privegherea, la care a asistat mulțime mare de norod, încât biserica și curtea erau neîncăpătoare. Regele Carol al II-lea, însoțit de Marele Voevod Mihai, moștenitorul tronului, împreună cu membrii guvernului, sosesc la Bălți în dimineața zilei de 2 iunie. Fiind întâmpinați la gară cu toate onorurile cuvenite, au pornit în cortegiu spre Catedrală. Aici au fost întâmpinați de Preasfințitul Visarion, consilierii ieparhiali și epitropii bisericii. Slujba de sfințire a fost oficiată de către înalți ierarhi, mitropolitul Maximos al Calcedonului, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, Episcopul Sava de Liublin, reprezentant al Mitropolitului primat al Poloniei, episcopul Cozma al Dunării de jos, din partea Patriarhiei, episcopul Grigore Botoșeneanu, din partea Mitropoliei Moldovei și Preasfințitul Visarion al Hotinului. Au mai participat, la sfințire, directorul cancelariei Sf. Sinod din Constantinopol, arhimandritul Adamantios, superiorul bisericii grecești din București, reprezentant din partea mitropolitului Atenei și numeroși clerici.

După finisarea sfințirii și a semnării de către înalții oaspeți a Actului de întemeiere a Catedralei, Preasfințitul Visarion avea să menționeze: „Am împlinit rostul venirii noastre aici, spre a întemeia o episcopie… Catedrala aceasta… este gata. Regretăm numai că întru zidirea ei nu am avut cât trebuia spriginul cuvenit din partea cârmuirii centrale a țării și a celei locale, ceea ce a pricinuit întârzierea altor acțiuni din partea bisericii acestei eparhii. A fost, se vede, voia lui Dumnezeu, ca atât această Catedrală, cum și toată așezarea reînființatei episcopii a Hotinului, să se realizeze prin râvna clerului său și, în deosebi, cu spriginul țăranilor acestei eparhii. Și acest lucru ne bucură infinit” [4, p. 78].

În legătură cu finisarea construcției Catedralei, revista „Luminătorul” nr. 10 din anul 1934 publică versurile preotului Aton Luțcan, concepute ca imn al noului lăcaș.

Imnul Catedralei, „Sfinții Împărați Constantin și Elena”
Veniţi, creştini, cu-nsufleţire
în faţa noului altar
și-adânc prinos de mulţumire
aduceţi Domnului în dar.

Sub nalte bolţi de Catedrală,
pe Domnul sfant îl lăudaţi.
Şi-a ctitorilor osteneală
în veci să binecuvântaţi.

Strămoşii au avut cu toţii
un mare nume de creştin.
Vom preamări şi noi, nepoţii,
Pe Dumnezeu în veci. Amin.
(Muzica textului nu s-a păstrat) [1, p. 371].

În perioada regimului sovietic, în anii 1956-1957, Catedrala a fost reparată, fiind cheltuită suma de 125292 ruble. În anul 1960, este închisă de autoritățile orașului. La început a fost folosită ca depozit, mai târziu este utilizată ca sediu al Muzeului de istorie și studiere a ținutului natal. Frescele de o mare valoare artistică au fost acoperite cu multe straturi de var, iar icoanele, cărțile bisericești și splendidul candelabru, obiecte prețioase au dispărut. Unele icoane au fost salvate de T. Dubai, custode la muzeu.

Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” este inclusă în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.153-XII din 22 iunie 1993, sub nr. 9 și Registrul monumentelor naționale aprobat de Consiliul Municipal Bălți din 12.09.2018.

La 15 iunie 2013, Episcopia de Bălți și Fălești a aprobat instalarea bustului Înaltpreasfințitului Visarion Puiu în ograda Catedralei. La 10 octombrie 2013 a fost emisă Decizia Consiliului municipal Bălți cu privire la instalarea bustului.

Referințe:

1. BACIU, Gheorghe. Catedrala „Sf. Împărați Constantin și Elena”. In: Orașul Bălți și oamenii lui, Ch.: Tipografia centrală, 2011, pp. 370-372. ISBN 978-9975-78-931-8.
2. CATEDRALA „Sf. Împărați Constantin și Elena” din mun. Bălți la 70 de ani. Orhei: Complexul de Edituri al Bisericii Ortodoxe din Moldova, s.n., 32 p.
3. CERGA, Alexandru. Or. Bălți Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. In: Bisericile Basarabiei, Ch.: Civitas, 2013, pp. 164-166. ISBN 978-9975-4499-5-3. 
4. LISNIC, Ioan. Începutul organizării centrului eparhial. In: Mitropolitul Visarion Puiu: viața și opera sa bisericească, Ch.: Ed. „Labirint”, 2010, pp. 52-56. ISBN 978-9975-943-92-5.
5. LISNIC, Ioan. Organizarea și desfășurarea solemnităților de sfințire a Catedralei din Bălți. In: Mitropolitul Visarion Puiu: viața și opera sa bisericească, Ch.: Ed. „Labirint”, 2010, pp. 74-80. ISBN 978-9975-943-92-5.
6. LISNIC, Ioan. Realizările din centrul episcopiei. In: Mitropolitul Visarion Puiu: viața și opera sa bisericească, Ch.: Ed. „Labirint”, 2010, pp.56-61. ISBN 978-9975-943-92-5.

Pușcari Veronica, bibliotecar
Serviciul relații cu publicul,
Biblioteca Municipală „Eugeniu Coșeriu”